Archive for category Filme care merita

Cine cred ca va castiga Oscar-ul in 2012!

In seara acesta se decerneaza mult asteptatele premii Oscar. Da, e vorba de O-S-C-A-R. Emotiile sunt la cote maxime.  Toata lumea isi tine rasuflarea.  Pentru unii, premiul Oscar reprezinta consacrarea pe care o asteapta de-o viata.  Cred ca filmul care va lua cele mai multe premii va fi “The Artist”.  Se spune despre acest film ca “este mai bun decat un film mut facut la vremea lui”.  Personal, imi place foarte mult Hugo. Sper sa castige cat mai multe premii!

Cititi ce spun si cei de la Cinemagia si intrati si pe blog-ul Ruxandrei Predescu daca vreti sa participati la concurs. Vedeti ce spun expertii aici.

And the  OSCAR goes to…

Best Picture – The Artist (sigur!)

Best Lead Actor – Jean Dujardin

Best Lead Actress – Glenn Close, “Albert Nobbs” (sigur!)

Best Director – Michel Hazanavicius“The Artist”

Best Supporting Actor – Max von Sydow, “Extremely Loud & Incredibly Close”

Best Supporting Actress – Octavia Spencer, “The Help”(sigur!)

Best Original Screenplay – Woody Allen, “Midnight in Paris”

Best Image – The Tree of Life” Emmanuel Lubezki

Best Animated Feature – Rango

Best Adapted Screenplay – John Logan, “Hugo” (sper!)

Best Foreign Film – A Separation

Costume Design – Anonymous Lisy Christl

 Documentary (Feature) – Pina (sper!)

 Music – Tinker Tailor Soldier Spy” Alberto Iglesias

Visual Effects – Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2″ (merita!)

Advertisements

, , ,

Leave a comment

War Horse – un film in care se vede mana lui Spielberg

Ultimul film al lui Spielberg, War Horse captiveaza, seduce si cucereste, pe nesimtite, definitiv. Nu poti ramane indiferent in fata unui astfel de film atata timp cat ai o inima care-ti bate-n piept. Daca privesti atent, vrei observa ca, personajul principal al acestui film nu este calul, ci, viata insasi, cu surprizele si ororile ei. Valoarea filmului costa in unicitatea abordarii si in maiestria artistica la nivel de imagini, dialog, personaje.

 

War Horse  este un film care trebuie vazut! O poveste frumoasa spus frumos…

Am vizionat  filmul luni seara, in Sun Plaza. A fost acel gen de film care te incarca cu o doza de energie si te face sa aplauzi la final…  In ce priveste “apaluzele”, Auras este de aceiasi parere. Si Elena a mai scris despre acest film, observatiile ei sunt bune.

Dar sa trecem la FILM…

Ce mi-a placut:

Nu stiu cati au observat faptul ca WarHorse incepe cu un apus si se termina cu un apus. Mi-au placut cadrele care sunt de o frumusete aproape ireala. Multi le compara cu scenele din filmele clasice de tipul Gone with the Wind. Momentele de razboi sunt foarte bine redate si  impresioneaza prin realismul expunerii. Insa, adevarata valoare a filmului este data de acele scene care te surprind prin ineditul abordarii.

Un element esential: UMORUL

Un element esential, care atrage simpatia asupra filmului, sunt scenele in care fruntile se descretesc si din toate piepturile izbucneste un puternic hohot de ras.  Surprinzator este ca acest lucru se intampla cand te astepti mai putin, e vorba de acele momente in care iti dai seama ca viata este tot ce ti-a mai ramas si te bucuri pentru acest lucru.

Replici foarte bune

De asemenea, dialogul este de o foarte buna calitate, replica precum:You should never give name to somebody if you know you will loose it”; “You have to do what you are told”; “I might hate you more, but I’ll never love you less”.

Mai multe pe ranker.com & rottomatoes.com.

Cadre de o frumusete supranaturala

Mi-a placut cadrul de la inceputul filmului,  in care barbatul se intoarce cu Joey  de la targ in timp ce sotia culege morcovi in gradina. Totul  este infatisat sub lumina calda a apusului. De asemenea,  cadrele care arata urmarile razboiului iti raman in minte, oamenii intinsi pe jos in pozitii neobisnuite, caii morti, tot felul de lucruri aruncate, noroi, balti, ploaie. Vedem in aceste scene un fel de importalizare a mortii, in care oamenii au ramas nemiscati, asa cum “glontul mortii” i-a surprins.

Scena-cheie a filmului

Cea mai geniala si semnificativa scena din film este reprezentata de momentul in care calul se afla ranit si si prins de gardul de sarma ghimpata, pe front, intre englezi si germani, e vorba de acel “no man’s land”, locul unde nimeni nu supravietuieste. Un caporal englez observa calul si indrazneste sa se duca pe campul de lupta, cu un mic stegulet alb in mana, pentru a-i acorda ajutor. Ajuns langa cal, constanta ca nu are un cleste cu care sa poata taia sarmele. Privirea lui ingheata cand vede ca langa el se afla un neamt… Nu stie ce sa faca, sa-l impuste sau sa se lase impuscat… Tensiunea scenei scade in momentul in care soldatul neamt ii intinde o mana in care are un cleste si il intreaba daca are nevoie de el. Cei doi “dusmani” au o conversatie amicala in timp ce se straduiesc sa elibereze calul din sarma ghimpata. Pentru cateva momente au fost prieteni. Apoi, dau cu banul pentru a afla cine ia calul. Soldatul englez castiga. Cei doi se despart ca doi camarazi, strangand-si mainile. Neamtul ii ofera englezului clestele, ca si amintire.O scena care arata ca, dincolo de razboi, dincolo de interesele politice care ne fac sa fim de o parte sau de alta a baricadei, suntem oameni.

Finalul filmului este tot sub lumina apusului. In ultimele imagini il vedem pe baiat care se intoarce acasa impreuna cu mult iubitul sau cal.

Stiu ca filmul a fost nominalizat la Premiile Oscar din 2012, cred ca nu va trece neobservat. Din partea mea, ar merita premiul pentru imagine si regie.

De ce filmul poarta amprenta lui Spielberg?

Datorita scenelor de o rara sensibilitate si atentiei la anumite detalii, care trec neobservate in ochii multora (e vorba de acea capacitate a lui Spielberg de a vedea lumea prin ochii unui copil).  Influienta lui Spielberg se cunoaste si in felul in care sunt infatisate personajele si felul in care sunt redate evenimentele. Spre exemplu, personajul Emilly, o fetita ai carei parinti mor in razboi, ramanand cu bunicul sau, este introdus intr-o maniera spielbergaliana. Tot “marca Spielberg” sunt acele scene in care umorul apare acolo unde te astepti mai putin. Spielberg este cel care reuseste sa ne faca vibram odata cu personajele povestii si ne “pierdem” in actiune. Pentru ca, la Spielberg ceea ce se intampla” este mai mult decat o insiruire de fapte, “ceea ce se intampla” are legatura intr-un mod direct sau indirect cu propria noastra viata.

Mai multe pe moviefanatic.com.

Afla mai multe:

– War Horse este primul film al lui Spielberg care este editat digital iar acest lucru insemna mult tinand cont ca regizorul a fost un adept infocat al editarii traditionale.

– 14 cai au interpretat rolul lui Joey.

– in scenele de batalie s-a folosit un namol special creat pentru ca acesta sa apara cat mai autentic, cat mai “filthy”.

Ce spun criticii…

Cei de la NYT (Andrew Cooper) considera filmul “work of supreme artifice, it is also a self-conscious attempt to revive and pay tribute to a glorious tradition of honest, emotionally direct storytelling”.

Cei de la Entertainment Weekly (Lisa Schwarzbaum): “This is a beautifully built, classically framed movie, shot with the unshowy natural expressiveness of a John Ford Western by Spielberg’s great cinematographer, Janusz Kaminski”.

Cei de la  Rolling Stone (Peter Travers): “War Horse gets to you. It’s one from the heart” .

The Guardian (Philip French): “Directed by Spielberg in his most self-consciously epic manner, it takes the loyal, handsome, headstrong Joey from the windswept moors of Devon through the horrors of the first world war battlefields and back home again for the grandest sunset since Scarlett O’Hara told us that “tomorrow is another day” in Gone With the Wind. War is one of Spielberg’s obsessions and he seems to have engraved on his heart Wilfred Owen’s celebrated declaration: “My subject is War, and the pity of War. The Poetry is in the pity”. ( !!! Bine zis)

The Telegraph (Robbie Collin): “Every part of War Horse riffs on a well-worn Spielbergian theme: our humanity isn’t what separates us from animals, it’s what draws us to them”.

Cei de la The Independent (Johnatan Romney) puncteaza: “Spielberg fans, relax. No reputations were harmed during the making of this movie”.  :)) In continuare: “War Horse is not one of Spielberg’s “experimental” films: it’s not A.I. or Munich or his surprisingly dark War of the Worlds. It’s what you’d call a family film – not in the usual Hollywood sense of a kids’ entertainment with added frills to amuse grown-ups, but an essentially adult one that requires you to accept a childlike perspective for it really to work”.  (!!! o recenzie f bine scrisa)

Entertainment TIME (Richard Corliss): “The other part of Spielberg, the part that is still 12, wants all loving things, including a boy and his horse, to live forever. To acknowledge the world’s tendency to inflict fatal pain, yet to hold an optimistic belief that love conquers all, is the grand contradiction at the center of this searing, splendid film”.

Wall Street Journal (Joe Morgenstern):”The result is a film that may stay in the mind’s eye longer than it lingers in the heart”.
The Variety (Justin Chang): “the film winds up literalizing a story that derived much of its power from the imaginative leap it required of a live audience. What “War Horse” gains in the sweeping pictorial beauty and persuasive realism of Janusz Kaminski’s widescreen images, it loses in thematic clarity and dramatic focus; neither horses nor humans here merit prolonged engagement as Joey gallops from one set of thinly sketched characters to another”.

Cred ca v-am convins ca acest film MERITA VAZUT!

, , , , , ,

Leave a comment

My favorite "Pretty Woman" quotes

I think there is no one who can say he doesn t love “Pretty Woman” movie ! 
The script it’s simply brilliant. 
These are my favorite quotes:


[Edward offers Vivian a condo, car, and a shopping allowance.]
Vivian: What else? You going to leave some money by the bed when you pass through town?
Edward: Vivian, it really wouldn’t be like that.
Vivian: How would it be?
Edward: Well, for one thing, it would get you off the streets.
Vivian: That’s just geography.
Edward: Vivian, what is it you want? What do you see happening between us?
Vivian: I don’t know. When I was a little girl, my mama used to lock me in the attic when I was bad, which was pretty often. And I would… I would pretend I was a princess, trapped in the tower by a wicked queen. And then suddenly, this knight, on a white horse, with these colors flying, would come charging up and draw his sword… and I would wave, and he would climb up the tower, and rescue me. But never in all the time… that I had this dream… did the knight say to me, “Come on, baby, I’ll put you up in a great condo.”


Kit: Maybe you guys could, like, um… you know, get a house together, and like, buy some diamonds, and a horse — I don’t know. Anyway… it could work! It happens!

Vivian: When does it happen, Kit?
Vivian: I just wanna know who it works out for. You give me one example of somebody that we know that it happened for.
[They start talking over each other.]
Kit: Name someone? You want me to name someone?
Vivian: Yeah, you know a person that it’s worked for.
Kit: You want me to, like, give you a name, or something?
Vivian: Yeah, I’d like a name.
Kit: Oh, God, the pressure of a name… Cinde-fucking-rella! :))

Vivian: The stores are not nice to people — I don’t like it.
Edward: Stores are never nice to people. They’re nice to credit cards.


Vivian: Wow! Great view! I bet you can see all the way to the ocean from out here.
Edward: I’ll take your word for it. I don’t go out there.
Vivian: Why don’t you go out there?
Edward: I’m afraid of heights.
Vivian: You are? So how come you rented the penthouse?
Edward: It’s the best. I looked all around for penthouses on the first floor, but I can’t find one.

Hollister: Mr. Lewis? How’s it going so far?
Edward: Pretty well, I think. I think we need some major sucking up.
Hollister: Very well, sir. You’re… not only handsome, but a powerful man. I could see the second you walked in here, you were someone to reckon with…
Edward: Hollister.
Hollister: Yes, sir?
Edward: Not me. Her.


Elizabeth Stuckey: ‘[about Vivian] She’s sweet, Edward! Wherever did you find her?
Edward: 976-BABE.

Edward Lewis:”You and I are such similar creatures, Vivian. We both screw people for money.”


Vivian: People put you down enough, you start to believe it.
Edward:
I think you… are a very bright, very special woman.
Vivian:
The bad stuff is easier to believe. You ever notice that?



Vivian Ward:”The first guy I’ve ever loved was a total nothing. The second was worse. My mom called me a bum magnet. There was a bum in a fifty mile radius, I was completely attracted to him.”


Edward: So what happened after he climbed up the tower and rescued her?

Vivian: She rescues him right back.

Happy Man: Welcome to Hollywood! What’s your dream? Everybody comes here; this is Hollywood, land of dreams. Some dreams come true, some don’t; but keep on dreamin’ – this is Hollywood. Always time to dream, so keep on dreamin’.

Leave a comment

Un film bun bun – Captivi de Craciun (Iulia Rugina)

Dintre scurtmetrajele nou aparute mi-au atras atentia urmatoarele: Captivi de Crăciun (Iuliei Rugină), Coletul (Silvia Mîrzenco), Cool Life  (Valentina Maior), Balonul (Sergiu Ciorescu), Strung Love (Victor Dragomir) si 15 iunie (Cristian Iftimie). 

„Captivi de Craciun” este un film bun-bun, bun ca pâinea caldă,  un film care, cu siguranţă,  va rămâne peste ani. Drept dovadă, până şi fanii de pe Facebook au lăsat comentarii de genul „bestial”, „foarte tare”.  Denumit  de către critici „un film magic”, spectatorii au avut posibilitatea să guste  din plin „magia” acestui film. Căci, în acest caz, magia este o combinaţie de lucruri: jocul realist al actorilor, scenariul bine inchegat, regia inspirata, o coloana sonora atent selectata alaturi de cadre de o deosebita frumusete artistica. 
Synopsis:                                                                                                                                            Subiectul filmului e relativ simplu: patru tineri  rămân blocati într-o gară de provincie în aşteptarea unui tren care pare să nu mai vină. E ajunul Crăciunului – toată lumea vrea să ajungă cât mai repede acasă, o gară de provincie e ultimul lucru pe care şi-l doreşte cineva într-un astfel de moment. Tinerii sunt nerăbdători să părăsească micuţa gară,  frigul le dă ghes, ei se uită mereu în zare, poate-poate,  se va ivi trenul care să-i ducă din acea pustietate. Numai că, timpul de aşteptare se măreşte tot mai mult, de la o oră trece la două, apoi la trei,  până ajunge la „indefinit”. 
Acţiunea filmului este aparent simplă, însă, cred că adevărata valoare a producţiei constă în felul în care e spusă povestea: „Ce se întâmplă când, aparent, nu faci nimic şi esti în aşteptarea unui tren ?” – aceasta este marea provocare a filmului.
In spatele fiecarui om e o poveste:                                                                                                           Cele patru personaje sunt conturate la  modul cel mai realist. Mădălina este „fata  călită”, bucureşteanca tipică, care înjură la tot pasul şi nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume. Cristi este „tipul băiatului silitor” care face calcule matematice cât ai clipi din ochi. Oxana este „femeia educată şi rafinată”, însă, nu a făcut cele mai bune alegeri la viaţa, cum ar fi aceea de a se căsători cu un tip care nu are puterea de a lua decizii, dar, unele lucruri nu se pot plănui, pur şi simplu se întâmplă. Cristi este „tipul cu i-pod-ul”,  puţin arogant şi pretenţios, îl remarcăm de la o poştă, are stilul de a se îmbrăca a la Jude Law.  
Deşi personajele nu sunt tocmai simpatice, nu întâlnim aici “aş vrea să fiu ca” sau “îmi place aşa de mult de”,   personajele noastre au mare calitate de a fi reale, aproape palpabile, sunt vii şi originale, fiecare personaj e unic, are propriul fel de a fi, de a vorbi, de a vedea lucrurile şi de a găsi soluţii . În spatele fiecărui chip se ascunde o poveste.De-a lungul filmului,  între cele patru pasageri se creează o uşoară amiciţie dată de faptul că împărtăşesc aceiaşi soartă. Putem vedea apropierea dintre ei astfel: dacă la începutul filmului fiecare dintre ei se află singur într-un colţ al gării, Mădălina pe banca de aşteptare, Cristi în faţa lui Moş Crăciun, Oxana vorbeşte la telefon pe o altă bancă de aşteptare, Alex se plimbă şi fumează, finalul filmui îi surprinde pe toţi laolaltă, pe aceiaşi bancă. 
Scene-cheie
Merită menţionate câteva scene din film:  cadrele de început cu un Moş Crăciun artificial care spune mai mereu „Ho! Ho! Ho! Merry Christmas!” în timp ce lumea e supărată că nu mai vine trenul iar în jur este un frig de îngheaţă apele, aceaste imagini sunt suprapuse cu  atmosfera dezolantă ce pluteşte în jur; ridicarea inscripţiei cu urarea de Crăciun  – Gara noastră vă doreşte un Crăciun Fericit – de către cei doi funcţionari ai CFR-ului, doamna de la informaţii şi omul care dă semnalul de plecare al trenului; scena în care Mădălina dă cu pumnii în automatul de cafea deoarece acesta i-a mâncat banii etc. De asemenea, Scena distrugerii lui Moş Crăciun – în care o vedem pe Mădălina cum loveşte furioasă cu mâinile şi cu picioarele moşul din plastic –  un moment comic ce nu va fi uitat uşor. În urma “conflictului” Moş Crăciun suferă grave deteriorări – o vreme este lăsat pe jos în părăsire, Cristi este cel care se aproprie de el şi încearcă să îl pună  pe picioare cu ajutorul celorlalţi. Rezultatul nu este printre cele mai bune, Moş Crăciun-ul a ieşit “şifonat” din bătălie: acum are capul puţin strâmb, mâna îi stă într-un mod nefiresc şi  nu mai urează „Merry Christmas” nimănui care trece prin apropiere.  Acest gen de scene dau savoare întregului film.
Dialogul este de cele mai multe ori scurt, uneori  tăios, dar bine punctat. Este interesant de urmărit felul în care evolueză personajele în timpul care trece de la venirea în gară până la plecarea trenului.Frica, speranţa , deznădejdea,  neputinţa, furia – toate aceste sentimente sunt trăite de cei patru pasageri.
In spatele cortinei:
În ce priveşte detaliile de background, filmul „a fost tras” undeva în Târgovişte iar fimările au durat 7 zile.  Echipa de filmare s-a trezit în fiecare zi la 4 dimineaţa pentru a avea lumina necesară  filmării scenelor de zi.  Regizoarea împreună cu cei din echipa de filmare au lucrat la temperaturi de minus 25 de grade.  Iulia Rugină alături de  Ana Agopian şi Oana Răsuceanu aveau ideea acestui film de câţiva ani buni, numai că, mult timp nu au reuşit să facă rost de finanţarea necesară  realizării acestuia. S-a lucrat foarte mult la scenariu, astfel incat toate lucrurile sa fie asa cum trebuie sa fie. 
Alte filme studentesti:
Scurmetrajul „Coletul” de Silvia Mîrzenco a fost filmat în trei zile într-un sat din Moldova cu resurse financiare minime.  Filmul surprinde prin realismul de care dă dovadă, personajele sunt autentice şi credibile.  Uneori dialogul schiopătează pe alocuri, replicile par pregătite dinainte, dar acest lucru se datorează perioadei de filmare foarte scurte şi nu afecteză impresia per total asupra filmului. Umorul jovial  al personajelor alături de optimismul de tip „şi mâine e o zi” conferă privitorului un sentiment reconfortant. Vesel şi trist în acelaşi timp, filmul surprinde drama oamenilor plecaţi în străinătate.  Maria şi Teodor Vasilache sunt doi părinţi dintr-un sătuc din Moldova care primesc vestea neaşteptată că la poştă îi aşteaptă un colet de 2,5 Kg. Aceştia fac imediat legătura cu fiul lor care era plecat în America  şi de la care nu mai primiseră de mult timp nici o veste. Entuziasmul îi cuprinde rapid pe cei doi părinţi. Tatăl împrumută o bicicletă de la un vecin şi pleacă , plin de speranţă, la poşta din comună pentru a lua coletul. Şi, odată cu pachetul, şi confirmarea că fiul său trăieşte, chiar dacă acest lucru implică faptul că se află undeva în Canada. Ajuns la poştă, este nerăbător să ia coletul, dar trebuie să aştepte mai bine de o oră deoarece funcţionarul  tocmai intrase în pauza de masă. Când acesta revine după pauză, se prezintă în faţa ghişeului şi întreabă a doua oară dacă a venit un pachet pe numele de „Teodor Vasilache”.  Funcţionarul se uite în hârtii şi îi spune că nu este nici un pachet pe acest nume, dar are un pachet pe numele de „Teodora Vasilache”.  Funcţionaurl îi spune că s-a comis o greşeală, o confuze de nume, iar pachetul este pentru alcineva.  La întoarcere, Teodor Vasilache pare deznădăjduit, nu mai merge pe bicicletă,  ci pe lângă ea,  pentru a întârzia astfel cât mai mult momentul în care va ajunge acasă şi va trebui să îi dea soţiei  vestea că, de fapt, nu există nici un colet, pachetul e pentru alcineva. Pe drum, omul găseşte un căţelus părăsit şi îl ia cu sine pentru a-l duce în locul coletului. În acel moment speranţa îşi face loc în sufletul său.
Cool Life de Valentina Maior prezintă viaţa unui paznic de 70 de ani care are o lungă discuţie telefonică cu fiul plecat la muncă peste hotare. Bătrânul pare a fi un paznic al pustietăţii, în jurul său sunt numai ruine, sărăcia şi deznădejdea putesc în aer. Intresantă este conversaţia monosilabică a paznicului cu fiul său din străinătate.  Subiectele abordate sunt banale, ceea ce captează atenţia este felul în care bătrânul vorbeşte, atmosfera din jur, şi faptul că face alte lucruri în acest timp, spre exemplu, îşi spală picioarele, se îmbracă, aprinde televizorul. Bătrânul are o curiozitate, vrea să-şi  întrebe pe fiul, care „e mai umbat”, ce însemnă o numele unei emisiuni care îi place foarte mult de la televizor.  E vorba de emisiunea „Cool Life”. Acesta îi spune că „cool life” insemnă „viaţă bună”. Când află ce însemnă acele cuvinte străine bătrânul cade pe gânduri şi realizeză că el nu are în nici un caz „o viaţă cool”.
15 iunie de Cristian Iftimie e un film care are ca şi subiect lipsa de comunicare dintre generaţii. Filmul pune accent pe faptul că ne este din ce în ce mai greu să renunţăm la planurile noastre în favoarea celuilalt, chiar dacă celălalt este partenerul de viaţă sau cineva apropiat. „Te iubesc atâta timp cât asta nu-mi strică planurile” – afirmă regizorul despre subiectul  filmului său.  Filmul prezintă un cuplu bucureştean, un el şi o ea, în timp ce se îndreaptă cu maşina spre casa unor rude aflate într-o localitate de provincie. Fata încearcă să-şi convingă iubitul că ar fi bine să facă o scurtă vizită bunicii penru „a vedea ce mai face”.   Prietenul ei acceptă cu greu să se abată de la traseul prestabilit, dar, în cele din urmă, la insistenţele fetei, cedează.  Ajunsi acolo, tinerii constată că maşina tatălui fetei este parcată în faţa blocului. Bianca, căci aşa se numeşte personajul, îşi găseşte tatăl renovând baia bunicii, în haine de lucru şi plin de praf.  Pune faianţă în baie chiar de ziua lui de naştere. Cei doi îi urează la „La mulţi ani”! şi îl aşteaptă să vină din baie pentru a schimba câteva vorbe. Tânărului i se pare foarte grea această aşteptare. După ce tatăl iese din baie, vizitatorii schimbă câteva vorbe convenţionale cu acesta şi pleacă grăbiţi.

Leave a comment

Victor Dragomir (Strung love) Talk.AVI

Leave a comment

Silvia Mirzenco (Coletul) Talk.AVI

Leave a comment

Iulia Rugina & Oana Rasuceanu Talk.AVI

Leave a comment