Archive for category Cum a fost la

“Paris mon amour” sau nostalgia Parisului

M-am bucurat cand am am vazut ca la teatru de Opereta “Ion Dacian” s-a pus in scena spectacolul “Paris, mon amour”. Sunt o mare admiratoare a Parisului si a cantecelor pariziene, asa ca, n-am putut rata acesta reprezentatie. Si bine am facut! Spectacolul este – mai mult decat toate – o experienta.

Punctele forte ale reprezentatiei “Paris, mon amour” sunt: decorul, coregrafia ( Florin Fieroiu),  interpretarea  actorului Catalin Petrescu si momentele de balet. Sa nu ma intelegeti gresit –  totul a fost tare frumos, aici, insa, spectacolul a atins excelenta. Pentru a afla mai multe, cititi acest interviu cu Răzvan Ioan Dincă, (regizorul spectacolului).

Paris, Mon Amour are la bază unele dintre cele mai frumoase chansonete franţuzeşti, care redau prin muzică atmosfera mereu surprinzătoare a boemei pariziene” – citat artboom.ro.

S-au cantat cateva dintre melodiile mele preferate cum ar fi: “Ne me quitte pas” (Jaques Brel), Je ne regrette rien & La vie en rose (Edith Piaf), “La boheme” (Charles Aznavour), “J’te mentirais (Patrick Bruel).

Va recomand spectacolul!

Advertisements

, , , , , ,

Leave a comment

“Papusi wayang” by UNATC

Data: 14.12.2011
Am fost azi la un spectacol de papusi organizat de studentii de la UNATC, sectia paspusi-marioniete, anul II, coordonati de d-na profesioara Liliana Gavrilescu.

Acest “teatru de papusi” a adus cu sine magia acelor momente unice in care  timpul isi suspenda trecerea, uiti de tot si de toate. Atat firul actiunea cat si personajele au  reusit marea performanta de a captiva pana la identificare pe cei prezenti in sala.

Fiecare miscare a papusii rezona cu personajul interpretat. Atat ceea ce spunea si facea cat si  intensitatea respiratiei, tonalitatea vocii, gesturile intregeau caracterul reprezentat de papusa.  Cele mai mici detalii au fost luate in calcul.  Pana si ritmul respiratiei a devenit ceva usor sesizabil.  Spre exemplu, dupa o cearta precipitata, una dintre papusi a inceput sa respire sacadat precum o persoana reala. O alta papusa a inceput sa tremure de suparare.

Cred ca secretul acestei arte consta in “a fi una cu papusa”.

Stralucirea privirii, zambetele, capetele ridicate – toate aceste sunt dovezi ale faptului ca spectacolul a avut un mare succes.

, , , ,

Leave a comment

A Music That Makes You Happy – Morzsa Records

Tocmai am venit de la Morzsa Recors – a fost superb .. Am trait doua ore magice – pur si simplu am uitat unde sunt si cat e ceasul – tot ce conta era muzica. Am vazut pasiune, daruire si talent. In timp ce-i ascultam pe cei de la Morzsa Records mi-am dat seama ca marile legende muzicii au avut un inceput modest, poate intr-o pivnita, la inceput cantand pentru membrii familiei si pentru prieteni. Mi-am amintit de “Joy Devision”, “Rolling Stones” si  Kurt Cobain – toti acestia au facut o diferenta, istoria muzicii nu ar fi fost la fel fara ei.. 
Adevarata muzica este mai mult decat ceva care “suna bine” – adevarata muzica tulbura si zdruncina (la fel cum adevarata arta produce emotie). Cred ca oamenilor le plac cantecile in care se regasesc, acele cantece care par sa spuna ceea ce ei simt intr-un anumit moment, cantecele care le impartasesc starea lor de spirit. 


Membrii trupei:Freddie Schulze (vocals, guitar), Zoltan Gluck (banjo, guitar, vocals sometimes bells) Justin Spike (accordion, guitar,bells, vocals), Endre Barz (percussion), Emily Hertz (cello)Jerome Li-Thiao-Te (violin) – stau in Budapesta, dar de origine sunt din California (Zoltan Gluck) si Denton (Texas). 
Baietii isi descriu muzica ca “vaguley folkish baroque roots pop”, dar cred ca ceea ce canta ei este “muzica buna” – o combinatie de genuri si influiente muzicale. Am remarcat faptul ca cei din trupa au solide cunostiinte muzicale si sunt oameni care iubesc cultura si cartile. 
Mi-au placut foarte mult cantecele “We are caught” & “Writting letters”.”Jennie” & “So Long, Goodnight!”. 
Melodiile lor pot fi ascultate pe pagina trupei de Facebook – link aici.

1 Comment

Iulia Rugina & Oana Rasuceanu Talk.AVI

Leave a comment

Iulia Rugina – Captivi de Craciun.AVI

Leave a comment

Cum a fost la Festivalul Filmului European. Sectiunea: scurtmetraje studentesti

Festivalul Filmului European este o buna oportunitate de a vedea filme altfel, filme care te pun pe ganduri, filme care iti raman in inima si in minte mult dupa ce pe generic se afiseaza “The End”, ecranul se face negrul si luminile se aprind. 

Imi place filmul de cand ma stiu, chiar am vrut sa dau la regie film acum ceva timp. Sunt lucruri care ne raman dragi pana in clipa mortii, pentru mine, filmul este un astfel de lucru. Am aflat de proiectia de scurtmetraje studentesti din cadrul Festivalui European de Film cu cateva minute inainte ca aceasta sa inceapa efectiv. Bine ca ma aflam in centru, de fapt, la BCU, citeam pentru dizertatia de masterat. Cand am aflat de proiectie, mi-am strans rapid lucrurile si am zorit spre Cinema Eforie. Mi-am zis: “Da-o incolo de dizertatie, ma duc la cinema!”. Si bine am facut. Cand am ajuns in sala luminile erau stinse, tocmai vorbea Radu Munteanu. M-am asezat pe al patrulea rand din partea stanga, al patrulea scaun. Langa mine erau trei fete care pareau sa fie la curent cu lumea filmului. Si, in final, am aflat ca au de-a face cu filmul mai mult decat as fi crezut. La un moment dat, cand a inceput filmul “Captivi de Craciun”, am intrebat-o pe fata de langa mine:”Filmul acesta e de Iulia Rugina, nu ?!” Mi-a spus ca “Da” si asta a fost. Nu mica mi-a fost mirarea ca la final, cand au fost chemati in fata cei care participasera la realizarea filmelor, sa le vad mergand in fata si pe cele trei fete de langa mine.Surpriza! Ele s-au dovedit a fi: Iulia Rugina, Oana Rasuceanu si Ana Agopian. Fata pe care am intrebat-o cine a regizat “Captivi de Craciun” era Iulia Rugina.

Leave a comment

Si-am ajuns la FRIENDS

Neasteptat de frumos la Friends Advertising. M-a surprins atmosfera, locul si oamenii. Situata pe str. Ion Brezeianul nr. 4, mica agentie mare (si aici nu ma refer la volum sau marime,ci la pontential) este un spatiu in care te simti in largul tau. IAA prezinta povestea agentiei aici. Cand am intrat in sediul Friends am ramas putin uimita, totul in jur are un aer atat de boem care te relaxeaza automat. Pana sus am venit cu un lift care 2 secunde mergea iar 5 se odihnea, astfel incat credeam ca nu mai ajung, dar, cu chiu cu vai, “minunatia” s-a oprit la ultimul etaj. Cand am deschis usa liftului,  am pasit direct intr-o camera mare care parea ca nu se mai termina. M-am uitat in jur si am observat ca locul era o mansarda – un spatiu deschis, fara usi. Mai intai, am vorbit cu Alexandra, fata de la receptie, care mi-a devenit simpatica din primul moment in care am vazut-o. Ea mi-a indicat-o pe Corina Barbu care era pe o canapea de alaturi in fata laptop-ului.. Cand m-a vazut, Corina mi-a zambit, a intins mana, si s-a prezentat. Am facut si eu la fel. O stiam pe Corina din cateva mail-uri schimbate si stiam cum arata din poza postata pe Facebook. Mi-a facut o impresie foarte buna prin felul prompt, deschis si simpatic de a raspunde la mail-uri. Am discutat si discutat. Desi vorbea cu mine, Corina trebuia sa fie atenta si la lucrurile din jur. Din cand in cand cineva o intreba “ai vazut cumva bricheta?”, “Stii unde mi-am lasat tigarile?”. Corina m-a intrebat “care-i povestea mea”. Am zambit si i-am spus “Nu-i atat de simplu sa-ti spun povestea mea. Sunt multe de spus. Dar iti pot spune cateva lucruri despre mine”. Si i-am spus despre de faptul ca sunt din Craiova, am facut un liceu vocational in Oradea, am mers la facultate in Cluj, apoi am venit in Bucuresti la master. Experienta profesionala? Da, am lucrat. Nu mult – da am lucrat. Putin in media, putin in altele. Mai mult in fotografie. Ce-mi place sa fac? Imi place sa merg cu bicicleta, sa patinez (role), sa citesc, sa ies cu prietenii, sa calatoresc, sa fac fotografii … De fapt, imi plac multe lucruri si nu ma plictisesc aproape niciodata. Cam asta am vorbit. Am ramas placut surprinsa cand l-am vazut pe-acolo pe Cristi Lupsa. Venise pentru filmarea unui interviu. Am schimbat cateva vorbe, apoi a venit si Sorin (Tranca) si discutia s-a centrat spre “ce insemna sa fii harnic”, “cat conteaza aspectul fizic” apoi s-a vorbit despre muzica si alte cele. Imi amintesc ca Sorin a spus ceva de genul “dupa 26 de ani mi-am promis sa nu mai pun atata accent pe aspectul fizic, ci pe alte lucruri” Cred ca se referea la acele lucruri care sunt valoroase in ele insele. In sinea mea, l-am felicitat pentru asta.
Da – nu putem nega ca pentru noi toti conteaza felul cum aratam, dar nu cred ca trebuie sa facem din asta o prioritate. Riscam astfel sa ne zbatem intr-o continua nesiguranta si sa avem mereu o stare de nemultumire – iar cel mai mic rid ne poate lua in ochii nostrii proportiile unui cataclism. De aceea trebuie sa punem accent pe lucrurile care nu se deterioriaza odata cu trecerea timpului. Sorin – bine gandit.
O, da, sa nu uit, am plecat de acolo cu trei carti (imprumut):

Emotionomics – Daniel Hill
Screw it, let’s do it – Richard Branson
Funky Business Forever – Kjell Nordstrom; Jonas Ridderstrale

Leave a comment