Archive for January, 2012

Gabriel Brebenar: “Nu mai vreau sa muncesc niciodata”

Gabriel Brebenar este un tip care s-a decis sa-si dedice intreaga viata cititului. Dupa ce a abosolvit facultate de Filosofie din Timisoara, a  predat logica, filosofia si economica la liceul “Avram Iancu” din Brad, timp de un an. In acea perioada a realizat ca nu suporta sitemul si ca activitatea lui de profesor nu are nici un rost. Asa ca a lasat balta invtamantul romanesc si s-a mutat in Basarabila, cu sopul de a face educatie prin cultura, tineretului local. Insa – realitatea s-a dovedit a fi mult mai dura decat isi inchipuise, multi dintre tinerii cu care incerca sa vorbeasca despre importanta cartilor il luau la misto. Incet, incet, s-a retras din viata publica in lumea cartilor.

Sursa foto: www.dela0.ro

Trebuie sa recunoastem ca-ti trebuie o mare doza de curaj si o mica doza  de nebune pentru a te opune “sa intri in rand cu lumea”.  Nu poti respinge sistemul fara sa-ti asumi urmarile acestui lucru, in cazul lui Gabriel asta insemna ca trebuie invete sa traiasca cu cati mai putin bani, sa accepte pericolul  la care se expune deoarece nu are asigurare medicala sau medic de familie, sa renunte la visul de a vedea lumea…  Mai multe detalii vedeti si in acest intreviu din Adevarul. Cazul lui este prezentat intr-o ipostaza optimista si aici.

Acest om, pe care l-am descris mai sus, a publicat o cartea “Jurnal de cititor” cu sprijinul lui Gabriel Liiceanu. Culmea este ca Brebenar este constient de “incapacitatea de a crea” – de aceea s-a decis ca “daca nu poate scrie o carte, atunci sa incerce sa citeasca cat mai multe carti scrise de altii”. Liiceanu a fost atat impresionat de cazul acestui tanar incat i-a publicat cartea si i-a scris prefata. A vazut in el un adept al lui Noica si un fel de Cioran “care schimbă Parisul pe Coasta Boacii” . Nimic de zis. Culmea este ca atunci cand i-a dat telefon sa-i spune ca ii va publica cartea, Brebenar era beat crita, asa incat, abia a reusit sa  injghebe cateva vorbe. Ce mai cultura!

Daca cititi articolul din Adevarul sa va uitati si peste comentariile cititorilor – veti vedea care este parerea “societatii” (virtuale) despre acest caz. Majoritatea il acuza pentru acesta hotarare si il considera un inadaptat. Altii ii iau apararea. Mai sunt unii care dau verdicte psihologice si emit solutii. Discutia din comment-uri se indreapta si spre robotizare omului si munca in multinationale. Se mai mai vorbeste despre ce inseamna “sa-ti ratezi destinul” – parerile fiind impartite. Cel mai mult mi-a placut comentariul lui Marcel  (2011-12-16 23:55:46): “Am sa dau acestui tinar un sfat gratuit : Vrei sa faci ceva maret si mai mare decit tine , ceva ce va indura timpului , muta-te la oras in una din cele mai mari metropole si participe activ la procesul tau de socializare , culturalizare si interactiune deoarece limitarile la care te expui te vor handicapa in dezvoltarea ta” .

De ce am scris despre acest subiect? Deoarece cred ca izolarea nu este solutia pentru “a cunoste natura umana”. Brebenar a declarat ca acesta este scopul lui ultim. Personal, cred ca poti cunoaste cel mai bine natura umana traind si experimentand alteritatea.

Advertisements

, , , , , , , , , , , , , ,

Leave a comment

“Paris mon amour” sau nostalgia Parisului

M-am bucurat cand am am vazut ca la teatru de Opereta “Ion Dacian” s-a pus in scena spectacolul “Paris, mon amour”. Sunt o mare admiratoare a Parisului si a cantecelor pariziene, asa ca, n-am putut rata acesta reprezentatie. Si bine am facut! Spectacolul este – mai mult decat toate – o experienta.

Punctele forte ale reprezentatiei “Paris, mon amour” sunt: decorul, coregrafia ( Florin Fieroiu),  interpretarea  actorului Catalin Petrescu si momentele de balet. Sa nu ma intelegeti gresit –  totul a fost tare frumos, aici, insa, spectacolul a atins excelenta. Pentru a afla mai multe, cititi acest interviu cu Răzvan Ioan Dincă, (regizorul spectacolului).

Paris, Mon Amour are la bază unele dintre cele mai frumoase chansonete franţuzeşti, care redau prin muzică atmosfera mereu surprinzătoare a boemei pariziene” – citat artboom.ro.

S-au cantat cateva dintre melodiile mele preferate cum ar fi: “Ne me quitte pas” (Jaques Brel), Je ne regrette rien & La vie en rose (Edith Piaf), “La boheme” (Charles Aznavour), “J’te mentirais (Patrick Bruel).

Va recomand spectacolul!

, , , , , ,

Leave a comment