Job-uri de criza




Am povestit cu cativa dintre colegii mei despre ce fac in momentul de fata. Cei mai multi  dintre ei nu lucreaza, sau, au un job de care nu sunt prea mandri. Si – nu e vorba ca ar avea pretentii exagerate Cativa au reusit sa se angajeze la vreun site “de stiri” unde fac un fel de pseudojurnalism. O colega  (care scrie pentru Tabu) a refuzat un job “in media” unde avea o “norma” de 10 articole pe zi (un fel de preluare a subiectelor din presa romaneasca). Ana, in schimb, a acceptat acest job “de mana a doua”, chair daca nu e tocmai ce isi dorea.  Ea fiind o fata foarte capabila care scrie impecabil, se poate vedea aici. Intre noi fie vorba, decizia colegei mele de a refuza acest job este intemeiata, ce se face acolo  e mai mult maculatura decat scriere jurnalistica. O alta colega si prietena, Georgiana face layout pentru TV Mania. Un job in care trece pe pilot automat si se simte ca un zombi ce bajbaie in intuneric in cautarea “a ceva ce da de gandit”. Ea este obisnuita cu o anumita provocare intelectuala, i se trage de la analizele economice serioase pentru NewsIn. E o tipa extrem de smart, mereu cu un pas inaintea celorlalti. Mi-a povestit ca, uneori, ii vine sa se ia cu mainile de cap si sa se arunce pe geam, numai sa nu mai vava monitorul in fata ochilor. Dar, nu are ce face. Merge mai departe…Ca noi toti de altfel. Alte doua colege fac un internship la TVR cu speranta ca “candva, cumva” se va intampla “minunea” si vor fi angajate. Insa, acum , intership-ul a devenit “ceva de lux” – tot mai putini isi permit. Caci, chiria si cheltuielile nu se platesc singure.
Am intalnit la multi prieteni de-ai mei expresia “nu pot sa fac asta, am nevoie de bani”. Si pentru bani accepta un job de criza, care, intr-un final, nu le aduce nici bani, nici satisfactie. Dar, ii ajuta sa supravietuiasca. In ce priveste job-urile, pe net e cum e, dar, daca deschizi ziarul, vezi totul felul de oferte de munca, care de care mai ciudate. Ti-e si frica sa suni, caci nu stii cine raspune la celalalt capat al telefonului. Daca tot e vorbim de job-uri pe timp de criza, imi amintesc ca am primit o oferta  pentru un astfel de job acum cateva luni: “Alo, domnisoara x ?” – “Da, eu sunt. Spuneti” – “Avem o oferta de job pentru dvs” – “Despre ce e vorba ?” – “Stati sa va explic …” – “Va ascult” – “Pai, noi suntem un salon de masaj erotic si avem nevoie de tinere dragute care sa ne gaseasca clienti. Veti lucra in echipe de trei persoane. Veti aborda domnii singuri, le veti prezenta oferta noastra si veti incerca sa ii convingeti sa vina salonul nostru.”- “Poftim?!” “Am zis sa va spun mai intai despre ce e vorba” “Nu sunt interesata. Multumesc!” Si asta a fost tot …

Tentant, nu ?
  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: