Archive for September, 2010

"Aveţi grijă că are blog” (Webstock 2010)

Şi acum… O anecdotă
Era în jurul orei 17. Mă aflam în sala, Communication,  tema “Cum să realizezi o campanie în social media”. La un moment dat, în timp ce prezenta Ionuţ Oprea,  discuţia se încinge, cei din faţă (vorbitorii) încep să se contrazică între ei. În sală e rumoare, câţiva îşi dau cu părerea asupra subiectului. Un tip din public, ridică vocea, şi încearcă să îşi spună şi el punctul de vedere. Ionut Oprea îl opreşte, şi îi spune pe un ton uşor agresiv:
“ – Ia nu mai întrerupe, domnule, discuţia! Încă nu e timpul de pus întrebări.”
 Apoi adaugă:                      
“- Şi nu mai fuma in sală, că te dau acum afară…
–  Nu e aprinsă ţigara, doar o ţineam aşa, în mână.
–  Să vorbeşti când vine rândul publicului, acum nu este…
–  Bine, dar vruiam să zic doar…”
Tacere. Pentru câteva momente. Apoi, în sală se aude un glas de fată: “Aveti grijă că are blog !”
La faza asta, toată lumea a început să râdă

Leave a comment

Impresii – Webstock 2010 –

Webstock 2010 mi-a lasat câteva impresii de neuitat: am cunoscut oameni, am aflat lucruri, am mâncat chestii :)) I’ve made connexions. It’s all about it, in social media, no? Am dormit puţin azi-noapte. Vise ciudate mi-au tulburat somnul. M-am trezit mai târziu decât planificasem. Telefonul a sunat în gol. L-am oprit şi m-am culcat din nou. Decizie neînţeleaptă! Consecinţe? Am ajuns cu o oră mai târziu la Webstock 2010. First time !

Când am intrat în sală, tocmai vorbea Marco Kind de la Vodafone. Sala full. M-am uitat in jur, totă lumea cu laptop-uri şi telefoane. Tastau de zor. Mi-am spus; “Cel puţin ştiu că am ajuns unde trebuie ”. Ulterior, am aflat, de ce toată lumea scria: multe texte aveau ca destinaţie Twitter, blog-ul personal sau o publicaţie. În zilele noastre, asta se “poartă”. E cool să faci live blogging, să scrii pe Twitter: “Chiar acum sunt acolo”! Cum era un mesaj, zilele acestea, pe Twitter: “Tocmai am văzut un aisberg”. Păi nu oricine îşi permite “luxul” de a vedea un aisberg…


Cu scopul de a trasmite mai departe, mi-am notat ce mi s-a părut interesant din prezentări. Voi face un rezumat cu cele mai importante idei şi le postez pe blog. Trebuie să dai pentru a avea. Sharing-ul e bun… 
Vorbitorii au fost pe măsura aşteptărilor. Câţiva peste. Majoritatea, oameni care aveau ceva de spus. Din pasiune pentru subiect, mulţi dintre ei, au reuşit să depăşească  cele 15 minute alocate discursului. Time out. Dintre vorbitori, câţiva mi-au atras atenţia în mod special. Mi-a plăcut umorul lui Vlad Stan. A expuns multe lucruri din culisele experienţei sale de entrepreneur. Foarte bună şi prezentarea lui Alexis Bonte (eRepubliK Labs). Lucruri interesante a spus şi lui Justin Kadima (Republica Interactive). Mi-a atras atenţia si prezentarea Zoli Herczog (Microsoft), a ales să vorbească despre partea tehnică din social media. Bine că mă pasionează tehnologia. Însă, a vorbit putin cam mult despre “fier, curent, bandă”, astfel încat, publicul feminin a dat uşoare semne de plictiseala. Telefoanele au început sa fie butonate la greu.

Pauzele, au avut şi ele, farmecul lor. Între o cafea si un biscuite, am schimbat şi câte o vorbă. Mă bucur că am venit la Webstock 2010. Am avut ocazia să întâlnesc oameni deschişi şi entuziasmaţi de ceea ce fac. Am primit şase cărţi de vizită. Social media merită ! M-am decis ca pe viitor să încerc să implementez câteva dintre ideile mele pe platforma online.

Leave a comment

"Bo" sau despre blocajul existenţial

Tocmai am vazut Bo. Un film belgian de un realism fermecător . Filmul  a fost făcut dupa roman de succes scris de Dirk Bracke.  Prezentarea de pe imdb este simplistă : http://www.imdb.com/title/tt1511329/. Pentru a vă face o idee despre film, iată trailer-ul: http://www.youtube.com/watch?v=3dDOMvwyJGA. Povestea  e mult mai complexă .Deborah ,o tânără  în vârstă de 15 ani, intră în mrejele murdare ale prostituţiei hight class. La început, este inconştientă de pericolele lumii în care a intrat. Fata nu realizează, decât când e prea târziu,  că “job-ul” pe care l-a ales este un drum fară cale de întoarcere.

Dincolo de abordarea de cinévérité , filmul expune lipsurile specifice existenţei de ieri şi de azi, de aici şi acolo, de pretutindeni. Vedem blocajul existenţial în care personajele se află. Un impasul prin care fiecare dintre noi a trecut, când pur şi simplu, te afli (din motive materiale sau care ţin de împrejurări) cu mâinile legate. E vorba, de imposibilitatea unei alegeri, când destinul implacabil îşi spune cuvântul. O mamă care ar vrea să ofere copiilor ei mai mult, dar nu poate. O fata care cade în capcana prostituţiei atrasă de o viaţă care pare atât de glamour din afară, cu bani si haine fancy.

Filmul are un sfârşit optimist. Dar, în realitate, de cele mai multe ori, lucrurile stau cu totul altfel. Eroii mor.
No happy ending. Just life.

Leave a comment

Cum pacalim timpul sa treaca in favoarea noastra

Internetul este cu du-te vino. Desemnat cel mai rapid mijloc informatic de pana acum, este in acelasi timp si cel mai tricky. Te duce prin toate cotloanele, indiferent daca vrei sau nu. Nu gasesti ceea ce cauti cat ai bate din palme. E si mai rea situatia in cazul celor pretentiosi. Searching-ul pe internet este ca si merdul la piata, nu te opresti la prima taraba.

De cele mai multe ori, in fata monitorului, orele sunt precum cifrele unui contor de curent folosit la capacitate maxima. Se rotesc una dupa alta, fara sa se mai vada. Ma gandesc serios sa imi pun o notita pe laptop: “Ai grija, mancator de timp!” ca si cum as spune “Aveti grija, caine rau!”. Orice as face, orele trec la modul nesimtit.  Paradoxal – cand ai prea multa informatie nu gasesti ceea ce cauti.

Insa, am gasit o solutie. Am descoperit ca timpul petrecut pe internet poate sa nu fie  pierdut daca mai fac si alceva in acele momente. Cum ar fi, ascultarea unei carti.

Ai nevoie doar de putina concentrare, astfel incat ceea ce auzi sa nu intre pe o ureche si sa iasa pe alta. Trebuie respectata o regula simpla: nu faci doua lucruri asemantoare in acelasi timp. Cercetatorii spun ca nu poti sa asculti muzica cu versuri daca inveti sau citesti. Creierul este prea solicitat. Asa este si in cazul cartilor audio. Nu se pot asculta oricand. Eu ascult atunci cand caut ceva pe Google sau ma uit la poze, sau atunci cand navighez. “A naviga” insemna sa stai pe net fara sa faci ceva concret (mi se intampla de multe ori). Ideea este sa nu faci o activitate care iti solicita emisfera stanga (capacitatea de a rationaliza, emite analize, de a gandi logic). Chiar acum ascult “Trei Surori ” de Cehov, o productie BBC. Am dat pe pauza sa scriu aceste randuri. Merita incercat! 

p.s. articol dedicat “obsedatilor de timp” printre care ma numar

1 Comment

D’ale drumului

Viaţa trece. Toţi ştim. Dar, nu toţi realizăm. De multe ori, ne dăm seama de asta mult prea târziu. Atunci, rămân doar amintirile. Entuziasmul tinereţii se duce. Forţa ne lasă. Emoţiile iubirii nu ne mai calcă pragul inimii. Octavian Paler spunea “Nu credeam că o să ajung vreodată să trăiesc doar din amintiri”. Dar, a ajuns. Toţi ajungem.Drumul vieţii e simplu. Viaţa, în schimb, e complicată. Toţi suntem pe drum. Şi eu, şi tu. La douazeci si ceva mergi pe mijlocul drumului, ţanţoş şi încrezător în tine. Dupa treizeci, îţi dai seama că nu e al tău tot drumul, te dai mai pe margine, să mai treacă şi alţii. Când ai ajuns la patruzeci începi să mergi nesigur şi te tot uiţi în urmă.  Deodată, ceva te izbeşte şi te trezeşti pe marginea şanţului. Nu ştii cine, sau, ce a fost. Îţi dai seama, că nici marginea nu e sigură. Nici nu ai apucat, să te uiţi cine te-a împins. Vezi doar un norul de praf  lăsat în urmă.  Nu poţi sta jos prea mult timp.Aşa că, te ridici cu demnitate. Atâta cât ţi-a mai rămas.  Îţi scuturi hainele. Te uiţi în jur, în stânga, în dreapta, în spate. Nimeni! Şii ce vei face: de acum înainte vei merge prin şanţ. E mai sigur.
Priveşti lung în urma ta, oamenii trec. Te uiţi la ei. Apoi, pradă unui gest reflex, te uiţi la tine. Te întrebi “S-au dus dracu’ toate visele tinereţii…”. Dar,  nu poţi să stai prea mult gură-cască, în mijlocul drumului. Auzi deodată o voce care îţi strigă aspru “Hei, tu de-acolo, ce tot faci?”. Nu răspunzi. Te-apleci, îţi iei genta căzută pe jos. Te mai scuturi o dată, mergi mai departe …

Leave a comment

De ce blog ?

5 septembrie 2010: mi-am facut blog.

CEsiCUM este un blog de resurse online. Net-ul ofera o multime de lucruri, multe sunt la vedere, dar sunt multe de care nu stim. Sunt unele lucruri care iti cer un anumit background pentru a le descoperi. CEsiCUM mai e si un blog de opinie in care spun verde in fata ceea ce cred, fara ocolisului si subtrefugii, ori e alba ori e neagra, rar e gri. Cred ca “gri-ul” e o culoare pe care au inventat-o unii “sa se scoata”.
Imi place ca, in mediul virtual ai posibilitatea de a alege: pe ce site-uri iti pierzi vreme, ce blog-uri citesti, cu ce oameni sa vorbesti pe messenger, cui sa-i dau follow pe Twitter si pe cine sa accepti pe Facebook. Internetul e bun, dar cu masura 🙂 Despre social media vom vorbi cu alta ocazie.
Sa revenim la blog, cred ca sunt trei motive principale care il determine pe oameni sa-si faca un blog: din plictiseala, din dorinta de a epata (tanjim dupa faima, sa fim cunoscuti),  si, din nevoia de a scrie, de a impartasi cu ceilalti. Cred ca ma numar printre cei din ultima categorie. Am nevoie sa scriu si sa citesc cum am nevoie sa dorm si sa mananc. Nu pot altfel. Sunt ganduri care prind contur numai in momentul in care sunt scrise. Sunt lucruri pe care le simti, pe care le traiesti, care, daca nu sunt scrise, se pierd.

1 Comment