Despre job si alti demoni

Mi-a atras atentia post-ul lui Alexandru Negrea “Te provoc sa NU alergi dupa un job la 20 de ani”. Sunt si nu sunt de acord cu el. Alexandru Negrea scrie foarte mult din perspectiva  lui, numai ca,  nu toata lumea are darul de a-i placea social media, curiozitatea de a citi (blog, carti, articole) si talentul (nevoia) de a scrie.

Am citit articolul si mi-au placut aceste afirmatii:

• 20 de ani e momentul perfect să accepţi cele mai interesante şi mai mari provocări din viaţa ta”.
• sa nu rămai blocat în zona de confort.
• Aplicarea pentru un loc de muncă ar trebui să fie un detaliu în atingerea unui obiectiv, nimic mai mult.
• Bineînţeles, nici studenţii nu se agită foarte tare să gândească pentru ei, din ei, cu ei şi nici să înţeleagă că se vor trezi la 35 de ani într-o carcasă seacă de care nu-şi aduce aminte aproape nimeni.

Ideal este sa faci ceea ce-ti place si sa castigi si ceva  bani. Realitatea este ca faci ceea ce nu-ti place si castigi bani cat sa-ti ajunga de azi pe maine. Apreciez initiativa lui Alexandru Negrea de a scrie despre acest subiect. Sunt 100% pro blog. Numai ca nu toata lumea este capabila sa scrie bine (relevant) despre ceea ce-i place.  In timp ce vorbeam “in real time” despre acest subiect prietena mea Georgiana mi-a scris: ” eu cred ca prea multi oameni care nu au nimic de spus isi dau cu parerea pe net si asa nu mai poti gasi chestiile cu adevarat valoroase in teancul de imbecilitati postate pe toate retelele”. Sunt de acord cu ea. Vedem pe blog-uri tot felul de divagatii si articole care par scrise cu picioarele. Trist – dar adevarat.

Pe de alta parte, cum spunea si Paula Negrea pe blog “Nu-ti abandona blog-ul indiferent dejob-uri, iubiri si minuni” , sunt oameni care au renuntat sa faca ceea ce le place si la ceea ce se pricepeau in favoarea unei activitati bine remunerate. “Trebuie sa fii practic si realist caci cu arta mori de foame” spun ei.

Poate ai decis ca e timpul sa cobori cu picioarele pe pamant si sa accepti acel job bine platit, ca doar astfel de ocazii nu se ivesc la tot pasul. Nu lua o decizie foarte repede. Gandeste-te bine. Nu fi printre cei pentru care conteaza doar miza : “How much?” Pentru cat esti gata sa te vinzi ? 2000 Ron, 2500 Ron, 3000 Ron?! Angajatorul poate spune: “Name the price and you’ll have it!”. Dar banii nu sunt totul. Intre timp, iti poti da seama ca acel job bine platit, pentru care toata lumea te-a felicitat la inceput,  te indeparteaza de lucrurile care sunt cu adevarat importante in viata.

Daca crezi ca un job bun intr-o corporatie te-ar face mai fericit  atunci e cazul sa te gandesti de doua ori. Nu uita trebuie sa iei in calcul un amanunt destul de important: viata trece. Fie ca vrei, fie ca nu. Daca spui “Da” jobului banos s-ar putea ca pe parcurs sa constati ca nu mai ai timp, ca esti prea obosit, ca nu mai ai energie – sa faci ceea ce-ti place cu adevarat. Sa faci acel lucru care te bucura si iti ofera satisfatie interioara (blogging, excursii, iesiri cu prietenii etc.) In acest caz e timpul sa spus “NU” job-ului bine platit care iti ocupa tot timpul si sa incerci sa dai vetii tale directia dorita.

Coboara din carusel si traieste-ti visul!

Bogdana a mers la Google

Am vazut pe blog-ul lui Cristi Manafu ca Bogdana Butnar s-a angajat la Google. E de bine, e de rau, ?! Nu stiu ce sa cred… Nu stiu de ce lumea nu a dat like la acest post. Bobby Voicu a scris p blogul lui “cat de tare!”. Dar, in rest, nu vad prea mult entuziasm in jur.

In ce ma priveste, as vrea sa cred ca mutarea Bogdanei la Google, a lui Bobby la Yahoo e de bine. Un job la “Google”, “Yahoo” , “Facebook” – suna cool, dar nu stiu cat de grozav se va dovedi a fi in final. Stiu ca e vorba de bani, o viata mai buna, iti permiti mai multe, dar in acelasi timp sunt multe lucruri pe care nu le mai poti face. Oare la cate conferinte si training-uri va mai veni Bogdana odata cu job-ul de la Google? Iar Bobby spune pe site-ul lui ceva de genul “sunt toata ziua la conferinta, asa ca voi raspunde mai greu”. Cum va fi? Ramane de vazut …

"Aveţi grijă că are blog” (Webstock 2010)

Şi acum… O anecdotă

Era în jurul orei 17. Mă aflam în sala, Communication,  tema “Cum să realizezi o campanie în social media”. La un moment dat, în timp ce prezenta Ionuţ Oprea,  discuţia se încinge, cei din faţă (vorbitorii) încep să se contrazică între ei. În sală e rumoare, câţiva îşi dau cu părerea asupra subiectului. Un tip din public, ridică vocea, şi încearcă să îşi spună şi el punctul de vedere. Ionut Oprea îl opreşte, şi îi spune pe un ton uşor agresiv:

“ – Ia nu mai întrerupe, domnule, discuţia! Încă nu e timpul de pus întrebări.”

 Apoi adaugă:                      

“- Şi nu mai fuma in sală, că te dau acum afară…

-  Nu e aprinsă ţigara, doar o ţineam aşa, în mână.

-  Să vorbeşti când vine rândul publicului, acum nu este…

-  Bine, dar vruiam să zic doar…”

Tacere. Pentru câteva momente. Apoi, în sală se aude un glas de fată: “Aveti grijă că are blog !”

La faza asta, toată lumea a început să râdă ”