The Nightingale and the Rose Story

Si-a fost odata…

 

Prosperity, pleasure and success, may be rough of grain and common in fibre, but sorrow is the most sensitive of all created things. There is nothing that stirs in the whole world of thought to which sorrow does not vibrate in terrible and exquisite pulsation.

(De profundis – Oscar Wilde)

Cea mai frumosa declaratie de dragoste

Declaratia pe care i-a facut-o André Gorz sotiei sale, afectata de o boala cu evolutie rapida, este una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste din cate am auzit. Acesta ii scria in septembrie 2007 in cartea pe care i-a dedicat-o “Lettre a D. Histoire d’un amour” urmatoarele:

“ Tocmai ai implinit optezeci si doi de ani, ai scazut in inaltime cu sase centrimetri, nu cantaresti decat patruzeci si cinci de kilograme si esti tot frumoasa, gratioasa si atragatoare. S-au implinit cincizeci si opt de ani de cand  traim impreuna, si  te iubesc mai mult ca oricand. De curand m-am indragostitit de tine din nou si simt iar in mine o viata clocotitoare pe care n-o potoleste decat trupul tau strans la pieptul meu”.

Intregul continut al scrisorii poate fi citit aici.

Textul scrisorii este emotionant fara a fi siropos. Pur si simplu asa arata “adevarata dragoste”. O dragoste care nu tine cont de timp, de distanta, de aspect – ci ramane aceiasi. Mai mult, acest om si-a iubit sotia tot mai mult, cu fiecare zi care trecea, chiar daca, atinsa fiind de boala si de povara anilor, chipul si trupul ei se vestejisera. Nu conta! Caci pentru cel care te iubeste cu adevarat nu conteaza daca ti-a aparut un cos pe fata sau daca parul iti sta aiurea, continua sa te iubeasca. Caci – mai mult decat omul care se vede, il iubesti pe cel care nu se vede, care stii ca este acolo, undeva, sub acest invelis de carne.

Caci, “adevarata iubire” transcede timpul, nu se imputineaza, ci creste.

P.S. Poate sunt o idealista. Si ce? Mai bine sa cred intr-o iubire mare decat micile iubiri cotidiene pentru care celalalt este un “altul” si nu “acela”. Nu-mi place sa cred ca dragostea este o loterie in care cei mai multi trag lozul necastigator. Ca-n viata.

This is what love is about

Love itself is what is left over, when being in love has burned away.

Aceasta secventa este din filmul Captain Corelli’s Mandolin.

“When you fall in love, it’s a temporary madness. It erupts like an earthquake, and then it subsides. And when it subsides, you have to make a decision. You have to work out whether your roots become so entwined together that it is inconceivable that you should ever part. Because this is what love is. Love is not breathlessness, it is not excitement, it’s not the desire to mate every second of the day…”.

Aceste cuvinte ne amintesc de cantecul din Romeo si Julietta.

Van Gogh a murit iubind patimas viata

PetiePomme mi-a recomandat melodia Vincent de Don McLean. Mi-am amintit cat de mult imi place Vincent Van Gogh. Se spune ca  ultimul  tablou “Lanuri de grau” (Wheatfield with Crows,1890) a fost pictat cu 9 zile inainte ca pictorul sa-si ia viata  si a reprezentat “biletul de adio” lasat de artist lumii.
E interesanta istoria care se afla in spatele acestui tablou, mai intai Van Gogh a pictat lanul de grau de un galben aprins cu un cer senin deasupra. Insa, pe masura ce zile treceau, avea senzatia ca tabloul nu este inca terminat, avea sentimentul ca ii lipseste ceva. Intr-un moment de luciditate, si-a dat seama ca cerul nu este mereu senin si ca asupra noastra atarna mereu umbra mortii. In acel moment a adaugat corbii si cerul a devenit intunecat. Cred tot atunci a luat si decizia de a se sinucide. Unde altundeva decat intr-un lan de greu …

Se spune ca nimeni nu a mai iubit atat de mult viata cum a facut-o Van Gogh in timp ce picta acest tablou. Lanul de grau pulseaza de bucuria de a trai. In ciuda cerului intunecat si a corbilor amenintatori viata razbate victorioasa. In pofida a tot si a toate …

Cand stii ca poti

 Mi-a placut aceasta ilustratie din “Gandeste pe dos” de Paul Arden:

Un tanar curier intr-o firma de publicitate.

Intr-o zi i-a spus sefului sau: “Plec. Vreau sa ma fac baterist”. Seful i-a zis: “Nu stiam ca tu canti la tobe”. I-a raspuns: “Pai nu cant, dar am s-o fac”.

 Cativa ani mai tarziu , acel tanar canta in formatie cu Eric  Clapton si Jack Bruce. Grupul se numea Cream, iar tanarul era Ginger Baker.

Ce ma "reseteaza" ?

Mi-a placut  acest post despre ce ne face placere. E vorba despre lucruri pentru care viata merita traita. Micile placeri ale vietii care “keeps you going” … Acele  MOMENTE in care simti ca traiesti si iti spui: “La vita e bella”.

 My List

Daca e sa vorbim de “resetat”, pe mine ma “reseteaza” natura. Imi place foarte mult sa ma plimb intr-o zi de toamna, atunci cand frunzele cad, vantul adie usor iar aerul are o savoare speciala.

Imi place vremea inainte de furtuna cand in jur se simte “mirosul ploii” si vantul bate din ce in ce mai tare.

O escapada in munti imi prinde iar bine. Ador aerul rece si intepator dar in acelsi timp de o prospetime savuroasa – pe care il intalnesti numai la munte.

Imi place sa calatoresc – chiar foarte mult.  Sa vad oameni si locuri. Ma simt mult mai bine cand vad oameni pe care nu i-am mai vazut demult  si imi povestesc ce-au mai facut. Sau, mi-e dor sa revad locurile care mi-au fost dragi odata. Imi plac locurile isorice si locurile pe care le vad pentru prima oara, spunand-mi in gand “n-am mai fost niciodata aici”. De aici si vorba “sa privesti ceva ca pentru prima data”. Imi place reinventarea. E frumos cand calatoresti, vezi locuri noi, dar e frumos si cand vezi aceleasi locuri cu alti ochi.

O carte buna intr-o zi de iarna (sau cand ploua si tuna afara) face minuni.

O plimbare cu bicicleta imi incarca bateriile.

Un ceai firbinte baut pe terasa dimineata. Mirosul cafelei intr-o dimineata friguroasa cand te-ai trezit si primul lucru pe care il faci este sa pui ibricul pe foc.

Alergatul in aer liber pe malul Dambovitei, in timp ce ascult muzica preferata la casti.

Muzica. N-as putea trai fara muzica …

Interviu Tudor Chirila

Mi-a placut acest interviu cu Tudor Chirila (solist vocal Vama)  luat de Cristi Lupsa (DOR). Incitant, frumos si util sa vorbim despre creativitate. Iar Tudor Chirila abordeaza acest subiect dintr-un unghi in care imbina experienta de viata cu lucrurile pe care le-a aflat din carti. Am ramas placut surprinsa sa constat ca Tudor iubeste cartile si crede ca creativitate merge mana-n mana cu cititul. Din perspectiva sa, creativitatea mai  e influentata si de oamenii pe care ii cunosti la un moment dat in viata.
Asistam aici la o discutie “cu cartile pe masa” in care superficialitatea nu-si gaseste locul. O discutie a carei valoare izvoraste din sinceritatea spuselor si din firescul expunerii. 

http://www.youtube.com/get_player 

Interviul complet este aici. Despre acest interviu, Tudor Chirila scrie pe blog-ul sau urmatoarele: “Eu il consider unul din cele mai complete interviuri pe care le-am acordat in ultima vreme. Cristi este un interlocutor inteligent si cu un soi de blandete reconfortanta. Enjoy!”

DEMN DE LAUDA  PROIECTUL “LOBUL CREATIV” AL CELOR DE LA FRIENDS !!!