IuliaCimpoeru

M-am mutat!

La multi ani!

De acum ma gasiti pe www.iuliacimpoeru.ro.

Leave a comment

The Nightingale and the Rose Story

Si-a fost odata…

 

Prosperity, pleasure and success, may be rough of grain and common in fibre, but sorrow is the most sensitive of all created things. There is nothing that stirs in the whole world of thought to which sorrow does not vibrate in terrible and exquisite pulsation.

(De profundis – Oscar Wilde)

, , ,

Leave a comment

Cristian Gog si Flacara Violet

Citeam in Gandul  ca la alegerile din 2009 un politician i-a cerut mentalistului sa ia legatura cu Flacara Violet pentru a-i transmite un mesaj.

N-am inteles nici pana acum cum sta treaba cu flacara violet. Daca ma uit pe internet gasesc tot felul de bloguri ezoterice care ma baga si mai mult in ceata. Ceea ce nu pot sa-mi explic eu este cum de a prins asa de mult acest concept. Adevarul ofera mai multe informatii aici.

Se pare ca cei de la Realitatea au dezvaluit misterul:

E penibil ca asa ceva sa se dea la stiri! Insa, traim in Romania si asta spune totul…

,

Leave a comment

Cea mai frumosa declaratie de dragoste

Declaratia pe care i-a facut-o André Gorz sotiei sale, afectata de o boala cu evolutie rapida, este una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste din cate am auzit. Acesta ii scria in septembrie 2007 in cartea pe care i-a dedicat-o “Lettre a D. Histoire d’un amour” urmatoarele:

Tocmai ai implinit optezeci si doi de ani, ai scazut in inaltime cu sase centrimetri, nu cantaresti decat patruzeci si cinci de kilograme si esti tot frumoasa, gratioasa si atragatoare. S-au implinit cincizeci si opt de ani de cand  traim impreuna, si  te iubesc mai mult ca oricand. De curand m-am indragostitit de tine din nou si simt iar in mine o viata clocotitoare pe care n-o potoleste decat trupul tau strans la pieptul meu”.

Image

Intregul continut al scrisorii poate fi citit aici.

Textul scrisorii este emotionant fara a fi siropos. Pur si simplu asa arata “adevarata dragoste”. O dragoste care nu tine cont de timp, de distanta, de aspect – ci ramane aceiasi. Mai mult, acest om si-a iubit sotia tot mai mult, cu fiecare zi care trecea, chiar daca, atinsa fiind de boala si de povara anilor, chipul si trupul ei se vestejisera. Nu conta! Caci pentru cel care te iubeste cu adevarat nu conteaza daca ti-a aparut un cos pe fata sau daca parul iti sta aiurea, continua sa te iubeasca. Caci – mai mult decat omul care se vede, il iubesti pe cel care nu se vede, care stii ca este acolo, undeva, sub acest invelis de carne.

Caci, “adevarata iubire” transcede timpul, nu se imputineaza, ci creste.

P.S. Poate sunt o idealista. Si ce? Mai bine sa cred intr-o iubire mare decat micile iubiri cotidiene pentru care celalalt este un “altul” si nu “acela”. Nu-mi place sa cred ca dragostea este o loterie in care cei mai multi trag lozul necastigator. Ca-n viata.

, , , ,

1 Comment

Eurovision 2012

Editia Eurovision de anul acesta ne-a lasat pe cei mai multi cu ochii in soare.  Am asteptat cu infrigurare sa vad ce cine va reprezenta  Spania, Italia, Germania, Franta, Belgia, Rusia, anul acesta.  Am constatat ca cel mai bine e sa n-am asteptari.  Nu prea mari – cel putin.  Rar sa mai apara cate un Alexander Rybak in aceeasi decada, desi, nu putini au fost cei care au incercat sa-l imite.

Castigatorea acestei editii a fost Loreen din Suedia cu  melodia Euphoria. Adevarul este ca juriul nici n-a avut “de unde alege”. Mai mult, sunt tari, ca si Spania, spre exemplu, care a transmis organizatorilor concursului “sa nu care cumva” sa fie desemnata castigatoare tara lor, deoarece, nu-si permit financiar sa organizeze urmatoarea editie.

Loreen – mai mult show decat muzica

Ce-as putea spune despre performanta lui Loreen? A fost un show frumos.  A creat atmosfera -asta pot zice. Insa, in ce priveste “cantatul propriu zis” – nu m-a impresionat. Vocea ei nu este destul de profunda, nu are o intonatie grava si nu poate sustine prea mult toate tonalitatile cerute de o melodie de tipul “I will always love you”. “Euphoria” este ceva usurel, se trece repede peste “partile dificile” si se pune accent pe ritm. E o melodie comerciala. Nimic de zis. Multi au comparat-o pe Loreen cu ABBA.  Nici nu incape discutie. Singurul lucru pe care il impart este tara. Loreen are mai mult “look” decat “voce” – iar acest lucru isi spune cuvantul, mai devreme sau mai tarziu, in industria muzicala. Si, mai este ceva, cei de la ABBA aveau un stil propriu, Loreen imita.

MANDINGA ne-a reprezentat onorabil

Anul acesta n-am avut noroc la Eurovision! Reprezentanta Romaniei, MANDINGA,  a iesit abia pe locul locul 12. Melodia ZALEILAH  n-a fost rea. Din punct de vedere comercial e chiar OK.  Insa, solista trupei, Elena a spus ca a avut tot felul de ghinioane, ba nu a mers sunetul, ba s-a defectat ceva, ba nu au reusit sa se sincronizeze. Nu stiu care-i adevarul, insa,  ceva e sigur, melodia n-a impresionat. Mie imi place ritmul. Elena, a cantat satisfacator.

 

Zilele acestea  l-am intebat pe un taximetrist daca a vazut finala Eurovision si ce parere are de castigatori (Suedia) si cum i s-a parut reprezentanta tarii noastre. Mi-a zis scurt pe doi: “D-soara, Elena asta n-are voce!”. Am ramas putin uimita. Si l-am intrebat  de ce crede asta. Mi-a raspuns “Pai asta toata lumea stie. Calculatorul face totul! “.  Atunci am realizat ca s-ar putea sa aiba dreptate. Elena nu are un timbru vocal care sa poate sustina pentru mult timp notele, sa faca acest lucru fara sa-si piarda din profunzimea si intensitatea vocii. Insa, pentru ceea ce canta, vocea ei este tocmai buna. Oricum, Mandinga merita aprecierea noastra deoarece ne-au prezentat onorabil. Si Eurovision insemna, mai intai de toate, multa munca.

Paula si OVI – inca cei mai buni!

Daca ar fi sa aleg, cred ca unii dintre cei mai buni reprezentati ai Romaniei la Eurovision au fost  Paula si OVI  cu melodia “Playing with fire” la editia din 2010.

Un cantec unic cu o abordare originala. Nu mai spun ca, atat Paula Seling, cat si Ovi, au un talent muzical care nu poate fi pus la indoiala.  Imi place in mod special in acesta piesa “jocul atractiei” si felul in care cei doi au reusit sa-l exprime prin muzica si expresie corporala. Videoclipul este genial!

BRAVO Paula! BRAVO Ovi!

, , , , , , , , , , , , ,

Leave a comment

Zaz Music

E ceva magic in legatura cu muzica lui Zaz. Melodiile cantate de ea sunt incredibil de bune.  Albumul de debut  “Zaz” – aparut in Mai 2010 – a avut un mare succes.  Muzica ei  pur si simplu te captiveaza, te face sa te opresti in loc si sa stai sa asculti.

Isabelle Geoffroy (pe numele adevarat) – a devenit peste noapte cunoscuta de toata lumea.  Single-ul “Je veux” a ajuns rapid in topuri. Personal, m-am indragostit de acesta melodie. Zaz spune despre “Je veux” intr-un interviu: “Sper ca oamenii sa nu vada in acest cantec o simpla critica a societatii moderne si sa incerce sa priveasca dincolo de acest lucru”.

Cred ca valoarea muzicii ei consta in capacitatea de a-si undui vocea in asa fel incat linia melodica pare sa curga de la sine.  Totul se imbina perfect. Are un stil muzical propriu. Ascultand-i muzica imi dau seama ca simte fiecare nota cu toata fiinta.  Se vede ca, Zaz traieste prin muzica si muzica este in acelasi timp un mod de a se exprima

Port coton – o melodie de o rara sensibilitate

Nu putem incadra muzica cantata de Zaz intr-un gen anume, este o imbinare intre jazz, soul, blues si pop. Insa, dozarea este atat de bine facuta incat trecerea de la un gen la altul se face pe nesimtite. Si ce voce are! Cand auzi pentru prima data ceva cantat de ea iti dai repede seama ca nu se aseamana cu nimic din ce ai auzit pana atunci, iar in urmatorul moment realizezi ca iti place la nebunie ceea ce asculti.

Eu n-am reusit pana acum sa ma plictisesc de cantecele ei.  Si cred ca asta-i o mare calitate cand vine vorba de un artist. Majoritatea muzicienilor au un singur hit, putini sunt cei care au mai multe, Zaz este unul dintre ei.

“Je veux” – un cantec care a facut istorie

Je veux – Zaz:Cette chanson célèbre la vie! Elle est tellement simple, mais tellement belle. Elle parle de la simplicité de la vie. C’est tout ce qui compte. Celui qui va vouloir faire plein de pognon, c’est qu’il doit avoir un manque affectif à combler”.

, , , , , , , ,

Leave a comment

J.K Rowling nu se poate compara cu Stephenie Meyer

Vad pe Yahoo ca J.K. Rowling a scos o noua carte “The Casual Vacancy”. Criticii se intraba daca va avea “atingerea magica” a seriei Harry Potter.

Cred ca e foarte greu, pana si pentru ea, sa mai atinga cu o alta carte succesul Harry Potter. Cu aceasta serie a ajuns in varf.  Nu-i simplu sa stii ca ai asupra ta presiunea “de a fi la inaltime”, sa ai grija, sa te temi in acelasi timp, sa nu-ti vei dezamagi fanii (in acest caz a le spune “cititori” e mult prea putin).

 

Mi-am facut o lucrare pentru scoala despre Harry Potter vazut ca un fenomen mediatic (am citit interviuri, critici, fragmente carti). Pot sa spun, cu toata singuranta, ca J.K. Rowling este o scriitoare buna. Atat de buna incat orice carte de-a ei merita citita.  Nu se va compara niciodata cu Stephenie Meyer.  acest lucru cu riscul de a irita fanii Twilight. Sorry. Dar acesta-i adevarul.

, , ,

Leave a comment

Cine cred ca va castiga Oscar-ul in 2012!

In seara acesta se decerneaza mult asteptatele premii Oscar. Da, e vorba de O-S-C-A-R. Emotiile sunt la cote maxime.  Toata lumea isi tine rasuflarea.  Pentru unii, premiul Oscar reprezinta consacrarea pe care o asteapta de-o viata.  Cred ca filmul care va lua cele mai multe premii va fi “The Artist”.  Se spune despre acest film ca “este mai bun decat un film mut facut la vremea lui”.  Personal, imi place foarte mult Hugo. Sper sa castige cat mai multe premii!

Cititi ce spun si cei de la Cinemagia si intrati si pe blog-ul Ruxandrei Predescu daca vreti sa participati la concurs. Vedeti ce spun expertii aici.

And the  OSCAR goes to…

Best Picture – The Artist (sigur!)

Best Lead Actor - Jean Dujardin

Best Lead Actress – Glenn Close, “Albert Nobbs” (sigur!)

Best Director - Michel Hazanavicius“The Artist”

Best Supporting Actor – Max von Sydow, “Extremely Loud & Incredibly Close”

Best Supporting Actress – Octavia Spencer, “The Help”(sigur!)

Best Original Screenplay – Woody Allen, “Midnight in Paris”

Best Image – The Tree of Life” Emmanuel Lubezki

Best Animated Feature – Rango

Best Adapted Screenplay – John Logan, “Hugo” (sper!)

Best Foreign Film – A Separation

Costume Design – Anonymous Lisy Christl

 Documentary (Feature) – Pina (sper!)

 Music – Tinker Tailor Soldier Spy” Alberto Iglesias

Visual Effects – Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2″ (merita!)

, , ,

Leave a comment

War Horse – un film in care se vede mana lui Spielberg

Ultimul film al lui Spielberg, War Horse captiveaza, seduce si cucereste, pe nesimtite, definitiv. Nu poti ramane indiferent in fata unui astfel de film atata timp cat ai o inima care-ti bate-n piept. Daca privesti atent, vrei observa ca, personajul principal al acestui film nu este calul, ci, viata insasi, cu surprizele si ororile ei. Valoarea filmului costa in unicitatea abordarii si in maiestria artistica la nivel de imagini, dialog, personaje.

 

War Horse  este un film care trebuie vazut! O poveste frumoasa spus frumos…

Am vizionat  filmul luni seara, in Sun Plaza. A fost acel gen de film care te incarca cu o doza de energie si te face sa aplauzi la final…  In ce priveste “apaluzele”, Auras este de aceiasi parere. Si Elena a mai scris despre acest film, observatiile ei sunt bune.

Dar sa trecem la FILM…

Ce mi-a placut:

Nu stiu cati au observat faptul ca WarHorse incepe cu un apus si se termina cu un apus. Mi-au placut cadrele care sunt de o frumusete aproape ireala. Multi le compara cu scenele din filmele clasice de tipul Gone with the Wind. Momentele de razboi sunt foarte bine redate si  impresioneaza prin realismul expunerii. Insa, adevarata valoare a filmului este data de acele scene care te surprind prin ineditul abordarii.

Un element esential: UMORUL

Un element esential, care atrage simpatia asupra filmului, sunt scenele in care fruntile se descretesc si din toate piepturile izbucneste un puternic hohot de ras.  Surprinzator este ca acest lucru se intampla cand te astepti mai putin, e vorba de acele momente in care iti dai seama ca viata este tot ce ti-a mai ramas si te bucuri pentru acest lucru.

Replici foarte bune

De asemenea, dialogul este de o foarte buna calitate, replica precum:You should never give name to somebody if you know you will loose it”; “You have to do what you are told”; “I might hate you more, but I’ll never love you less”.

Mai multe pe ranker.com & rottomatoes.com.

Cadre de o frumusete supranaturala

Mi-a placut cadrul de la inceputul filmului,  in care barbatul se intoarce cu Joey  de la targ in timp ce sotia culege morcovi in gradina. Totul  este infatisat sub lumina calda a apusului. De asemenea,  cadrele care arata urmarile razboiului iti raman in minte, oamenii intinsi pe jos in pozitii neobisnuite, caii morti, tot felul de lucruri aruncate, noroi, balti, ploaie. Vedem in aceste scene un fel de importalizare a mortii, in care oamenii au ramas nemiscati, asa cum “glontul mortii” i-a surprins.

Scena-cheie a filmului

Cea mai geniala si semnificativa scena din film este reprezentata de momentul in care calul se afla ranit si si prins de gardul de sarma ghimpata, pe front, intre englezi si germani, e vorba de acel “no man’s land”, locul unde nimeni nu supravietuieste. Un caporal englez observa calul si indrazneste sa se duca pe campul de lupta, cu un mic stegulet alb in mana, pentru a-i acorda ajutor. Ajuns langa cal, constanta ca nu are un cleste cu care sa poata taia sarmele. Privirea lui ingheata cand vede ca langa el se afla un neamt… Nu stie ce sa faca, sa-l impuste sau sa se lase impuscat… Tensiunea scenei scade in momentul in care soldatul neamt ii intinde o mana in care are un cleste si il intreaba daca are nevoie de el. Cei doi “dusmani” au o conversatie amicala in timp ce se straduiesc sa elibereze calul din sarma ghimpata. Pentru cateva momente au fost prieteni. Apoi, dau cu banul pentru a afla cine ia calul. Soldatul englez castiga. Cei doi se despart ca doi camarazi, strangand-si mainile. Neamtul ii ofera englezului clestele, ca si amintire.O scena care arata ca, dincolo de razboi, dincolo de interesele politice care ne fac sa fim de o parte sau de alta a baricadei, suntem oameni.

Finalul filmului este tot sub lumina apusului. In ultimele imagini il vedem pe baiat care se intoarce acasa impreuna cu mult iubitul sau cal.

Stiu ca filmul a fost nominalizat la Premiile Oscar din 2012, cred ca nu va trece neobservat. Din partea mea, ar merita premiul pentru imagine si regie.

De ce filmul poarta amprenta lui Spielberg?

Datorita scenelor de o rara sensibilitate si atentiei la anumite detalii, care trec neobservate in ochii multora (e vorba de acea capacitate a lui Spielberg de a vedea lumea prin ochii unui copil).  Influienta lui Spielberg se cunoaste si in felul in care sunt infatisate personajele si felul in care sunt redate evenimentele. Spre exemplu, personajul Emilly, o fetita ai carei parinti mor in razboi, ramanand cu bunicul sau, este introdus intr-o maniera spielbergaliana. Tot “marca Spielberg” sunt acele scene in care umorul apare acolo unde te astepti mai putin. Spielberg este cel care reuseste sa ne faca vibram odata cu personajele povestii si ne “pierdem” in actiune. Pentru ca, la Spielberg ceea ce se intampla” este mai mult decat o insiruire de fapte, “ceea ce se intampla” are legatura intr-un mod direct sau indirect cu propria noastra viata.

Mai multe pe moviefanatic.com.

Afla mai multe:

- War Horse este primul film al lui Spielberg care este editat digital iar acest lucru insemna mult tinand cont ca regizorul a fost un adept infocat al editarii traditionale.

- 14 cai au interpretat rolul lui Joey.

- in scenele de batalie s-a folosit un namol special creat pentru ca acesta sa apara cat mai autentic, cat mai “filthy”.

Ce spun criticii…

Cei de la NYT (Andrew Cooper) considera filmul “work of supreme artifice, it is also a self-conscious attempt to revive and pay tribute to a glorious tradition of honest, emotionally direct storytelling”.

Cei de la Entertainment Weekly (Lisa Schwarzbaum): “This is a beautifully built, classically framed movie, shot with the unshowy natural expressiveness of a John Ford Western by Spielberg’s great cinematographer, Janusz Kaminski”.

Cei de la  Rolling Stone (Peter Travers): “War Horse gets to you. It’s one from the heart” .

The Guardian (Philip French): “Directed by Spielberg in his most self-consciously epic manner, it takes the loyal, handsome, headstrong Joey from the windswept moors of Devon through the horrors of the first world war battlefields and back home again for the grandest sunset since Scarlett O’Hara told us that “tomorrow is another day” in Gone With the Wind. War is one of Spielberg’s obsessions and he seems to have engraved on his heart Wilfred Owen’s celebrated declaration: “My subject is War, and the pity of War. The Poetry is in the pity”. ( !!! Bine zis)

The Telegraph (Robbie Collin): “Every part of War Horse riffs on a well-worn Spielbergian theme: our humanity isn’t what separates us from animals, it’s what draws us to them”.

Cei de la The Independent (Johnatan Romney) puncteaza: “Spielberg fans, relax. No reputations were harmed during the making of this movie”.  :)) In continuare: “War Horse is not one of Spielberg’s “experimental” films: it’s not A.I. or Munich or his surprisingly dark War of the Worlds. It’s what you’d call a family film – not in the usual Hollywood sense of a kids’ entertainment with added frills to amuse grown-ups, but an essentially adult one that requires you to accept a childlike perspective for it really to work”.  (!!! o recenzie f bine scrisa)

Entertainment TIME (Richard Corliss): “The other part of Spielberg, the part that is still 12, wants all loving things, including a boy and his horse, to live forever. To acknowledge the world’s tendency to inflict fatal pain, yet to hold an optimistic belief that love conquers all, is the grand contradiction at the center of this searing, splendid film”.

Wall Street Journal (Joe Morgenstern):”The result is a film that may stay in the mind’s eye longer than it lingers in the heart”.
The Variety (Justin Chang): “the film winds up literalizing a story that derived much of its power from the imaginative leap it required of a live audience. What “War Horse” gains in the sweeping pictorial beauty and persuasive realism of Janusz Kaminski’s widescreen images, it loses in thematic clarity and dramatic focus; neither horses nor humans here merit prolonged engagement as Joey gallops from one set of thinly sketched characters to another”.

Cred ca v-am convins ca acest film MERITA VAZUT!

, , , , , ,

Leave a comment

Gabriel Brebenar: “Nu mai vreau sa muncesc niciodata”

Gabriel Brebenar este un tip care s-a decis sa-si dedice intreaga viata cititului. Dupa ce a abosolvit facultate de Filosofie din Timisoara, a  predat logica, filosofia si economica la liceul “Avram Iancu” din Brad, timp de un an. In acea perioada a realizat ca nu suporta sitemul si ca activitatea lui de profesor nu are nici un rost. Asa ca a lasat balta invtamantul romanesc si s-a mutat in Basarabila, cu sopul de a face educatie prin cultura, tineretului local. Insa – realitatea s-a dovedit a fi mult mai dura decat isi inchipuise, multi dintre tinerii cu care incerca sa vorbeasca despre importanta cartilor il luau la misto. Incet, incet, s-a retras din viata publica in lumea cartilor.

Sursa foto: www.dela0.ro

Trebuie sa recunoastem ca-ti trebuie o mare doza de curaj si o mica doza  de nebune pentru a te opune “sa intri in rand cu lumea”.  Nu poti respinge sistemul fara sa-ti asumi urmarile acestui lucru, in cazul lui Gabriel asta insemna ca trebuie invete sa traiasca cu cati mai putin bani, sa accepte pericolul  la care se expune deoarece nu are asigurare medicala sau medic de familie, sa renunte la visul de a vedea lumea…  Mai multe detalii vedeti si in acest intreviu din Adevarul. Cazul lui este prezentat intr-o ipostaza optimista si aici.

Acest om, pe care l-am descris mai sus, a publicat o cartea “Jurnal de cititor” cu sprijinul lui Gabriel Liiceanu. Culmea este ca Brebenar este constient de “incapacitatea de a crea” – de aceea s-a decis ca “daca nu poate scrie o carte, atunci sa incerce sa citeasca cat mai multe carti scrise de altii”. Liiceanu a fost atat impresionat de cazul acestui tanar incat i-a publicat cartea si i-a scris prefata. A vazut in el un adept al lui Noica si un fel de Cioran “care schimbă Parisul pe Coasta Boacii” . Nimic de zis. Culmea este ca atunci cand i-a dat telefon sa-i spune ca ii va publica cartea, Brebenar era beat crita, asa incat, abia a reusit sa  injghebe cateva vorbe. Ce mai cultura!

Daca cititi articolul din Adevarul sa va uitati si peste comentariile cititorilor – veti vedea care este parerea “societatii” (virtuale) despre acest caz. Majoritatea il acuza pentru acesta hotarare si il considera un inadaptat. Altii ii iau apararea. Mai sunt unii care dau verdicte psihologice si emit solutii. Discutia din comment-uri se indreapta si spre robotizare omului si munca in multinationale. Se mai mai vorbeste despre ce inseamna “sa-ti ratezi destinul” – parerile fiind impartite. Cel mai mult mi-a placut comentariul lui Marcel  (2011-12-16 23:55:46): “Am sa dau acestui tinar un sfat gratuit : Vrei sa faci ceva maret si mai mare decit tine , ceva ce va indura timpului , muta-te la oras in una din cele mai mari metropole si participe activ la procesul tau de socializare , culturalizare si interactiune deoarece limitarile la care te expui te vor handicapa in dezvoltarea ta” .

De ce am scris despre acest subiect? Deoarece cred ca izolarea nu este solutia pentru “a cunoste natura umana”. Brebenar a declarat ca acesta este scopul lui ultim. Personal, cred ca poti cunoaste cel mai bine natura umana traind si experimentand alteritatea.

, , , , , , , , , , , , , ,

Leave a comment

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.